La intersecția străzilor Popa Nan și Matei Basarab, la numărul 119, se află o clădire interesantă, dar cu o istorie aparte: Casa I. Tabacu, ridicată în 1935. Construcția este opera arhitectului italian Victor Asquini, un nume care merită mai multă vizibilitate în peisajul arhitecturii bucureștene.

Asquini și-a format studiile în Germania, la Politehnica din Hildburghausen (1913), și ulterior a absolvit și Școala de Arhitectură din București. A luptat în Primul Război Mondial ca ofițer al armatei române, iar după război a lucrat alături de tatăl său în cadrul firmei „S. Asquini și Fiu”, implicându-se nu doar în design, ci și în alegerea materialelor de construcție. Mai târziu, în perioada comunistă, a fost angajat la Ministerul Construcțiilor și la Institutul pentru Construcții (IPC). A murit în 1969, lăsând în urmă câteva clădiri elegante, deși puțin cunoscute publicului larg.

Casa Tabacu este considerată lucrarea sa de referință. La momentul construcției era singură pe strada Ghenadie Petrescu (actuala Popa Nan), într-o zonă încă aerisită și liniștită. Stilul ei se distinge prin proporții bine echilibrate și detalii geometrice, inclusiv motivele radiale care se regăsesc și pe extinderea ulterioară a clădirii. Unele surse sugerează chiar că acea extensie ar fi fost desenată tot de Asquini, având în vedere continuitatea estetică.

Arhitectul descria cu pasiune, în revista „Arhitectura”, soluțiile tehnice folosite aici: de la tipurile de cărămidă și tencuială, la tehnici de izolare fonică și finisaje inovatoare pentru epocă. Tocmai această grijă pentru detalii și calitate face ca intervențiile din prezent (balcoane închise, ferestre improvizate) să pară astăzi agresiuni asupra unei clădiri care altădată respira armonie.

Astăzi, Casa Tabacu rămâne un reper pentru iubitorii de patrimoniu bucureștean, o amintire a perioadei interbelice și a profesionalismului arhitecților care vedeau construcția nu doar ca pe un exercițiu estetic, ci și ca pe o știință exactă.