Documentată în planurile interbelice din 1924 și în hărțile din anii următori, Intrarea Parfumului făcea parte din țesutul rezidențial al zonei Labirint. În documentele vremii apare și sub numele de Aleea Parfumului și este un ansamblu de arhitectură ce s-a dezvoltat în perioada 1924-1935. Numele …
Te-ai întrebat vreodată ce povești ascund străduțele linștite ale Bucureștiului din spatele străzii Ion Brezoianu? Pe fosta stradă Sfântul Ionică (George Vraca 8 astăzi), Casa Karmitz își păstrează intact farmecul interbelic. Proiectată în 1934 de prolificul arhitect Marcel Maller pentru familia Karmitz, clădirea a devenit …
Există uși care nu doar se deschid, ci îți spun o întreagă poveste. Bucureștiul neoromânesc la fiecare pas, unde piatra și lemnul devin poezie. 🏛️✨
Mai multe detalii despre aceste bijuterii arhitecturale se pot găsi în volumul foto-documentar „București Neoromânesc”(Editura Vremea, 2025).
La intersecția străzilor Popa Nan și Matei Basarab, la numărul 119, se află o clădire interesantă, dar cu o istorie aparte: Casa I. Tabacu, ridicată în 1935. Construcția este opera arhitectului italian Victor Asquini, un nume care merită mai multă vizibilitate în peisajul arhitecturii bucureștene. …
La doar câțiva pași de Ateneul Român, într-un colț aparent liniștit din centrul Bucureștiului, se află una dintre cele mai spectaculoase case de patrimoniu din oraș: Casa Zottu, situată pe strada C. A. Rosetti nr. 7, colț cu strada Nicolae Golescu.
Ridicată în 1909 pentru generalul Vasile Zottu, casa spune o poveste complexă despre ambiție, prestigiu, război și, în final, o cădere abruptă.
Generalul Zottu a fost una dintre figurile importante ale Armatei Române de la începutul secolului XX. A luptat în Războiul de Independență, a condus Corpul 2 Armată și a fost numit, în vara lui 1916, șeful Marelui Cartier General, într-un moment critic pentru România.
Doar câteva luni mai târziu, pe fondul unei campanii de presă și al unor acuzații controversate de „trădare” (niciodată clarificate), generalul Zottu s-a sinucis în propria casă, chiar în această clădire, în noiembrie 1916. O tragedie care a lăsat urme adânci în istoria militară și personală a epocii.
Casa a fost proiectată de arhitectul August Reisz, care lucra la Ministerul de Război, și executată de antreprenorul italian Josef Piantini.
Este un exemplu splendid de stil neoromânesc cu influențe orientale: bovindouri, arce în acoladă, funii răsucite și detalii vegetale care, deși discrete, dau un caracter aparte întregii construcții.
În 1913, casa a fost extinsă spre strada Nicolae Golescu cu un garaj și un apartament pentru șofer – o dotare de lux la vremea aceea. Alte intervenții au urmat în anii 1920. Spre exemplu, arhitectul Jean Grefu adaugă în 1924 o scară nouă la corpul din strada Nicolae Golescu.
În 1939 se discuta demolarea clădirii pentru un bloc modern de șapte etaje. Din fericire proiectul este abandonat după izbucnirea războiului.
Astăzi, Casa Zottu e folosită în regim mixt:
Această casă nu este doar un frumos obiect arhitectural. Este o fereastră către o epocă în care elitele bucureștene își exprimau statutul prin arhitectură. Este o lecție despre ascensiune socială, ambiție militară, dar și despre vulnerabilitate.
Mai ales, Casa Zottu este una dintre puținele construcții care leagă direct Bucureștiul de istoria războiului și de drama unei generații de ofițeri pentru care onoarea cântărea mai greu decât viața.
Pe străzile tihnite ale parcelării Alexandru Sihleanu, casa de la numărul 8 te întâmpină cu o liniște caldă și un aer nostalgic. Îmi place cum gardul nu doar înconjoară, ci parcă îmbrățișează casa ca și cum ar face parte din povestea ei.
Sunt bucuros să împărtășesc cu voi un proiect care a crescut odată cu mine în ultimii aproape trei ani. Dincolo de muzica mea și alte forme de expresie, m-am lăsat prins în ritmul orașului, al pașilor mei prin cartierele lui vechi, al umbrelor căzute pe …
La intersecția străzilor C. A. Rosetti și Vasile Conta, se află blocul Maria Vântu, construit în anul 1935 după planurile arhitectului Marcel Maller. Imobilul este un exemplu expresiv al stilului Art Deco, cu accente moderniste, detalii geometrice elegante și un volum curbat care urmărește colțul stradal. Casa scării, marcată de un gol vertical vitrat, oferă ritm și verticalitate unei fațade altfel sobre. Clădirea face parte din valul de modernizare urbană a Bucureștiului interbelic, când funcționalismul începea să modeleze orașul cu o estetică nouă, dar rafinată.
Construit în 1886, Hotelul Capșa se află chiar lângă celebra cofetărie cu același nume, pe Calea Victoriei. Ridicat în stil Beaux-Arts, inspirat de rafinamentul parizian, hotelul a fost gândit de Grigore Capșa ca o extensie naturală a rafinamentului dulce adus din capitala Franței. Holul de …
