Pe o străduță liniștită din zona Mântuleasa, clădirea asta din 1910 păstrează liniștită aerul unei epoci în care eleganța era un stil de viață, nu doar o opțiune. Sub lumina felinarelor, detaliile Beaux Arts și Art Nouveau semnate de Dimitrie Maimarolu prind viață, amintindu-ne că …
Te-ai întrebat vreodată ce povești ascund străduțele linștite ale Bucureștiului din spatele străzii Ion Brezoianu? Pe fosta stradă Sfântul Ionică (George Vraca 8 astăzi), Casa Karmitz își păstrează intact farmecul interbelic. Proiectată în 1934 de prolificul arhitect Marcel Maller pentru familia Karmitz, clădirea a devenit …
Puține clădiri din București au traversat atât de multe epoci și transformări precum actualul Hotel Cișmigiu. Cunoscut la inaugurare drept Palace Hotel, edificiul a fost ridicat în 1913 la inițiativa inginerului Nicolae Nacu Pissiota, unul dintre cei mai apreciați specialiști ai vremii, format la Paris.
Pissiota a conceput structura de rezistență a clădirii, în timp ce proiectul arhitectural i-a fost încredințat vărului său, arhitectul Arghir Culina. Împreună au dat Bucureștiului unul dintre cele mai moderne și impunătoare hoteluri ale începutului de secol XX, destinat unei capitale aflate în plină dezvoltare și din ce în ce mai conectată la marile orașe europene.
Din punct de vedere arhitectural, clădirea îmbină armonios eclectismul cu influențe neoclasice și Art Nouveau, într-un limbaj specific curentului Belle Époque care domina Europa acelor ani.
Cel mai spectaculos element este rezolvarea colțului dintre bulevard și stradă. În locul unei intersecții rigide, arhitectul propune un volum rotunjit, puternic accentuat pe verticală, o soluție elegantă care transformă clădirea într-un adevărat reper urban și îi conferă o prezență monumentală.
Privind spre partea superioară, remarci acoperișul mansardat de inspirație franceză, îmbrăcat în ardezie și animat de lucarne elegante, turnulețe de colț și ferestre circulare de tip œil-de-bœuf. Toate acestea îi oferă silueta rafinată pe care o admirăm și astăzi.
Fațada este atent compusă și ierarhizată. Parterul, cu deschideri ample în arc, amintește de funcțiunea comercială și hotelieră a clădirii, în timp ce etajele sunt ritmate de ancadramente bogat decorate, balcoane cu fier forjat fin executat și un joc echilibrat între plin și gol, care conferă întregii compoziții eleganță și dinamism.
Mai bine de un secol mai târziu, Hotelul Cișmigiu continuă să domine una dintre cele mai frumoase perspective ale Bucureștiului. Este o clădire care nu impresionează doar prin dimensiuni, ci și prin felul în care reușește să aducă împreună influențele pariziene și spiritul unei capitale aflate în perioada sa de maximă înflorire.
Imobilul cu elemente neoromânești la fațadă de pe Bulevardul Dacia 57 (fostul număr 11) a fost reședința Irinei Procopiu – doamnă de onoare a Reginei Maria, fiică de general și verișoara arhitectului Ion D. Berindei. Pășind într-unul dintre apartamente, piesa de rezistență a apartamentului te …
Bucureștiul păstrează locuri în care istoria literară și arhitectura se împletesc tihnit, iar Strada Alexandru Romano, la numărul 21, este un astfel de punct pe hartă. Casa a devenit din 1975 adăpostul în care Marin Preda a trăit și a creat până la sfârșitul vieții. …
La intersecția Bulevardului Regina Elisabeta cu strada Brezoianu se ridică una dintre cele mai elegante clădiri ale Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ridicat în 1889 după planurile arhitectului francez Albert Galleron, imobilul era cunoscut inițial drept Casele cu prăvălii Dr. Steiner, fiind construit de Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice.
Încă de la început, clădirea a fost gândită ca un ansamblu mixt: la parter funcționau magazine și spații comerciale, iar etajele erau ocupate de camere și apartamente destinate închirierii. Tocmai această funcțiune a făcut ca, în perioada interbelică, imobilul să fie cunoscut și sub numele de Hotel Astoria, una dintre adresele apreciate ale centrului bucureștean.
Dincolo de istoria sa urbană, clădirea ascunde și o poveste care o leagă de unul dintre cei mai importanți artiști ai României. În primii ani ai secolului al XX-lea, înainte de consacrarea internațională, Constantin Brâncuși a locuit pentru o perioadă într-una dintre camerele acestui imobil. E fascinant să ne imaginăm că unul dintre părinții sculpturii moderne își începea parcursul artistic chiar aici, pe una dintre cele mai animate artere ale Capitalei.
Din punct de vedere arhitectural, clădirea este una dintre cele mai reușite expresii ale stilului eclectic cu influențe Beaux-Arts din București. Elementul care atrage imediat privirea este spectaculosul turn de colț, de plan cilindric, încheiat cu o elegantă cupolă de inspirație franceză, care marchează intersecția asemenea unui reper urban.
Fațada este ordonată prin pilaștri monumentali cu capiteluri corintice și compozite, ce accentuează verticalitatea construcției și îi conferă un aer impunător. Acoperișul mansardat, inspirat din arhitectura pariziană, este animat de lucarne elegante și de o fină creastă ornamentală din fier forjat, în timp ce balcoanele cu balustrade bogat decorate adaugă rafinament și creează un joc subtil de lumini și umbre.
La nivelul străzii, parterul masiv, cu deschideri ample în arc, amintește de funcțiunea comercială pentru care a fost proiectată clădirea. Este un exemplu excelent al Bucureștiului cosmopolit de la 1900, când arhitectura împrumuta modele occidentale fără să-și piardă identitatea locală.
Astăzi, fostele Case cu prăvălii Dr. Steiner rămân unul dintre reperele arhitecturale ale Bulevardului Regina Elisabeta și o dovadă că, uneori, cele mai valoroase povești ale orașului se ascund în clădirile pe lângă care trecem în fiecare zi.
Foto: Andrei Neagu