Știai că planul care a unit Moldova cu Țara Românească s-a definitivat într-o vilă ascunsă pe dealul Filaret? 🏰 Ascunsă în vegetația din sudul Parcului Carol I, Casa Bosianu nu este doar un monument neogotic superb, ci “cuibul” secret unde s-a pus la cale Mica …
La intersecția străzilor Popa Nan și Matei Basarab, la numărul 119, se află o clădire interesantă, dar cu o istorie aparte: Casa I. Tabacu, ridicată în 1935. Construcția este opera arhitectului italian Victor Asquini, un nume care merită mai multă vizibilitate în peisajul arhitecturii bucureștene.
Casa I. Tabacu (Str. Popa Nan 119) – perspectivă semiprofil la intersecția cu Matei Basarab
Asquini și-a format studiile în Germania, la Politehnica din Hildburghausen (1913), și ulterior a absolvit și Școala de Arhitectură din București. A luptat în Primul Război Mondial ca ofițer al armatei române, iar după război a lucrat alături de tatăl său în cadrul firmei „S. Asquini și Fiu”, implicându-se nu doar în design, ci și în alegerea materialelor de construcție. Mai târziu, în perioada comunistă, a fost angajat la Ministerul Construcțiilor și la Institutul pentru Construcții (IPC). A murit în 1969, lăsând în urmă câteva clădiri elegante, deși puțin cunoscute publicului larg.
Casa I. Tabacu (Str. Popa Nan 119) – perspectivă frontală
Casa Tabacu este considerată lucrarea sa de referință. La momentul construcției era singură pe strada Ghenadie Petrescu (actuala Popa Nan), într-o zonă încă aerisită și liniștită. Stilul ei se distinge prin proporții bine echilibrate și detalii geometrice, inclusiv motivele radiale care se regăsesc și pe extinderea ulterioară a clădirii. Unele surse sugerează chiar că acea extensie ar fi fost desenată tot de Asquini, având în vedere continuitatea estetică.
Blocul te invită să privești în sus. Geometria este spectaculoasăDetalii ușă intrare și fereastră casa scăriiDetalii balcon
Arhitectul descria cu pasiune, în revista „Arhitectura”, soluțiile tehnice folosite aici: de la tipurile de cărămidă și tencuială, la tehnici de izolare fonică și finisaje inovatoare pentru epocă. Tocmai această grijă pentru detalii și calitate face ca intervențiile din prezent (balcoane închise, ferestre improvizate) să pară astăzi agresiuni asupra unei clădiri care altădată respira armonie.
Plăcuță stradală alături de inscripția cu numele arhitectului
Astăzi, Casa Tabacu rămâne un reper pentru iubitorii de patrimoniu bucureștean, o amintire a perioadei interbelice și a profesionalismului arhitecților care vedeau construcția nu doar ca pe un exercițiu estetic, ci și ca pe o știință exactă.
La doar câțiva pași de Ateneul Român, într-un colț aparent liniștit din centrul Bucureștiului, se află una dintre cele mai spectaculoase case de patrimoniu din oraș: Casa Zottu, situată pe strada C. A. Rosetti nr. 7, colț cu strada Nicolae Golescu. Ridicată în 1909 pentru generalul Vasile Zottu, casa spune …
Pe 22 iunie 2025, în cadrul emisiunii Jurnal Cultural difuzate de TVR Cultural, a fost prezentat proiectul „București neoromânesc”, o carte care depășește forma tiparului și devine un gest de memorie urbană. Am vorbit despre felul în care arhitectura, literatura și fotografia se împletesc într-o pledoarie emoțională …
Pe străzile tihnite ale parcelării Alexandru Sihleanu, casa de la numărul 8 te întâmpină cu o liniște caldă și un aer nostalgic. Îmi place cum gardul nu doar înconjoară, ci parcă îmbrățișează casa ca și cum ar face parte din povestea ei.
Imobilul de la nr. 8 din Parcelarea Alexandru Sihleanu
În inima capitalei, Parcelarea Alexandru Sihleanu reflectă viziunea urbanistică a perioadei interbelice, gândită cu grijă și coerență. Petre Antonescu, în calitate de arhitect diriginte, alături de Constantin Ciogolea, Șef al Serviciului de Arhitectură din cadrul primăriei, au pus bazele acestei zone cu caracter unitar și …
Sunt bucuros să împărtășesc cu voi un proiect care a crescut odată cu mine în ultimii aproape trei ani. Dincolo de muzica mea și alte forme de expresie, m-am lăsat prins în ritmul orașului, al pașilor mei prin cartierele lui vechi, al umbrelor căzute pe …
Școala „Ciocanul” din Calea Dudești 127, este un ansamblu arhitectural de sfârșit de secol XIX, compus din trei clădiri industriale valoroase și aproape 1.500 mp de teren. Înființată în 1899 la inițiativa industriașului Adolf Solomon, școala a devenit una dintre cele mai prestigioase instituții profesionale din România. Din 1992 este clasată ca monument istoric. În prezent, după retrocedare, vânzare și abandon, ansamblul se află într-o stare gravă de degradare, accentuată de incendiul din ianuarie 2025.
Școala Ciocanul (plan aerian) astăzi în stare avansată de degradarePlan semiprofil al școlii.
Puțini știu că elevii acestei școli au fost artizanii rafinați ai Bucureștiului de altădată: de la gardurile de fier forjat Art Deco, la ornamentele Palatului Poștei, sobe, calorifere și mobilier sofisticat.
Interiorul școlii arată cam așa:
Printre ruine și acoperișul prăbușit, încă mai plutește spiritul meșteșugarilor de odinioară. E o liniște grea, ca o aducere aminte că adevărata valoare a orașului nu stă în clădirile noi, ci în poveștile uitate care zac sub praful timpului.
La intersecția străzilor C. A. Rosetti și Vasile Conta, se află blocul Maria Vântu, construit în anul 1935 după planurile arhitectului Marcel Maller. Imobilul este un exemplu expresiv al stilului Art Deco, cu accente moderniste, detalii geometrice elegante și un volum curbat care urmărește colțul …