Cinema Marconi (Calea Griviței 137) – între cultură, modernism și renaștere

Ascuns la nr. 137 pe Calea Griviței, fostul Cinema Dacia-Marconi este o relicvă fascinantă a Bucureștiului interbelic și o mărturie a apetitului cultural al unei epoci efervescente.

Autorizat în 1926 de arhitectul Constantin Cananău și inaugurat în 1930, clădirea impresionează printr-un stil Art Decosobru, cu linii verticale, volumetrie compactă și detalii geometrice discrete. Inițial purta numele Marconi, iar în anii ’30 devenise deja un spațiu emblematic pentru proiecțiile cinematografice din capitală.

După naționalizarea din 1948, a fost rebotezat în Cinema Alexandr Popov, iar din 24 septembrie 1963, a preluat numele Cinema Dacia, în ton cu discursul național-comunist al vremii. A continuat să funcționeze până în ultimele decenii ale secolului XX, când a fost închis și abandonat, intrând într-o stare avansată de degradare.

Basoreliefurile, astăzi puternic degradate, surprind scene mitologice și biblice, așa cum se întâlnesc și pe alte clădiri bucureștene din epocă. Cea mai cunoscută și intrată deja în folclorul urban este inspirată din Apocalipsa, cap. 6: “Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce călărea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea după el…”

Recent, în mod surprinzător și binevenit, s-a anunțat restaurarea și reintegrarea cinematografului în circuitul cultural al orașului. Este o veste extraordinară. Salvarea acestui tip de patrimoniu înseamnă recuperarea unei părți importante din identitatea vizuală și emoțională a orașului. Un pas înapoi în timp, pentru a face un pas înainte în cultura urbană.

📍 Calea Griviței 137
📸 Andrei Neagu