O scurtă plimbare pe strada Octavian

Strada Octavian are felul ei tăcut de a te opri din mers. Nu e spectaculoasă, dar tocmai discreția îi scoate la iveală farmecul. Casele par desprinse dintr-un București care încă mai visa la Paris: frontoane simple, ferestre înalte și câteva detalii Beaux-Arts răspândite ici-colo.

La capătul străzii, se află și o lucrare a arhitectului Nicolae Iogu, un arhitect mai puțin cunoscut.

În timp ce fotografiam, o doamnă în vârstă mi-a povestit despre un doctor care a locuit aici și despre copacii ce ar fi fost plantați cu ocazia vizitei unui prieten francez; sunt doar frânturi de memorie, dar contribuie la poezia locului. Cert e că strada asta rămâne un colț omogen, calm și plin de personalitate în mijlocul Bucureștiului.