Ernest Broșteanu 25 – o casă de la 1897

Există o casă pe strada Ernest Broșteanu pe care o fotografiez de ceva vreme și de fiecare dată când trec pe acolo mă opresc câteva secunde să o admir. Și mă gândesc că poate e ultima oară când fac asta.

Casa este construită în 1897, într-un stil eclectic de secol XIX, cu influențe neoclasice și o eleganță care se vede chiar și prin tencuiala crăpată. Pe fațadă mai rezistă trei plăcuțe interbelice, rarități în orașul ăsta: abonamentul la ridicarea gunoaielor, sigla IAL care arată că a fost naționalizată în 1950, și o plăcuță de la Dacia-România, prima companie de asigurări din istoria țării. Cineva a avut grijă de casa asta odată. Cineva a plătit pentru ea, a asigurat-o, a trăit în ea.

Și tot în ea s-a întâmplat una dintre cele mai răsunătoare crime mondene ale Bucureștiului interbelic. În dimineața zilei de 22 martie 1929, două împușcături au spart liniștea cartierului. Arabela Armășescu (pianistă, femeie de salon, proaspăt despărțită de un avocat celebru) și iubitul ei, Nicolae Urseanu, fost magistrat, au fost găsiți în camera închiriată chiar aici. Presa a scris săptămâni întregi. Toată capitala a stat cu ochii pe casa asta.

Acum stă deschisă. Fațada crăpată, interiorul expus cerului. Și pe gard, o plăcuță de șantier. Nu una nouă, ci una care stă acolo de ceva vreme deja, ca un avertisment pe care nimeni nu l-a luat în serios până acum.

Nu știu câte zile mai are, dar pare că se pregătește demolarea ei. Dar știu că de fiecare dată când trec pe acolo și o mai văd în picioare, simt că am mai câștigat o zi.