STRADA PARFUMULUI

Case, oameni și memorie în vechiul țesut al cartierului Labirint

Strada Parfumului se află în interiorul unuia dintre fragmentele de țesut istoric păstrate în zona Labirint, făcând parte din Zona protejată nr. 38

Documentația urbanistică a Primăriei Municipiului București caracterizează zona drept un „țesut rezidențial tradițional tipic”. Aici se întâlnesc locuințe izolate, cuplate și înșiruite, parcele de dimensiuni diferite și construcții aparținând mai multor perioade. Zona s-a format prin extinderea orașului tradițional spre nord-est și păstrează încă o parte din această structură.  

Strada Parfumului nu este importantă printr-un singur monument, ci prin suprapunerea mai multor istorii: case vechi, locuințe de început de secol XX, arhitectură interbelică, personalități literare și artistice și urmele unui cartier afectat de demolările anilor 1980.

De unde vine numele „Parfumului”?

Numele este mai vechi decât imaginea actuală a străzii. Cercetarea toponimică înregistrează Strada Parfumului în documente din 1911, 1915, 1923, 1929, 1938, 1946 și 1969, precum și în nomenclatura actuală. Numele se leagă de un reper local consemnat în 1852: numeroasele grădini de trandafiri din zonă. În aceeași categorie toponimică este inclusă și referința mai largă la „Grădini cu Flori”.  

Prin urmare, numele nu pare să provină de la o parfumerie sau de la o activitate comercială, ci de la peisajul vegetal al zonei.

Este importantă și distincția dintre Strada Parfumului și Intrarea Parfumului. Aceasta din urmă este astăzi clasată ca ansamblu de arhitectură, cu codul B-II-a-B-19332, fiind datată de la sfârșitul secolului XIX până în prima jumătate a secolului XX.  

Un cartier construit în etape

Zona nu s-a format printr-o singură parcelare sau printr-un proiect urban unitar, ci mai degrabă prin preluarea unor rețele stradale și tipuri de parcele semiurbane odată cu extinderea Bucureștiului spre nord-est. Fondul construit rezultat este eterogen: locuințe mai modeste coexistă cu case mai elaborate, iar alternanța dintre spațiul construit și curți contribuie la caracterul zonei. Această evoluție explică și diversitatea arhitecturală de pe Parfumului.

În Lista Monumentelor Istorice sunt înscrise mai multe case de pe stradă, printre care cele de la nr. 6, 11, 12, 13, 14, 16, 20, 24, 31, 33, 35 și 37. Majoritatea sunt datate generic între sfârșitul secolului XIX și prima jumătate a secolului XX.  

Strada trebuie, așadar, citită ca un ansamblu de locuințe și parcele, nu ca o succesiune de monumente independente.

„Parfumeria” sau Casa Silvia Kerim de la Parfumului 19

Casa a fost construită în 1847, anul marelui incendiu al Bucureștiului, și este una dintre construcțiile vechi păstrate în această parte a orașului. În 1931, aici s-a născut Silvia Kerim, jurnalistă și scriitoare.  

Pentru Silvia Kerim, casa a devenit parte a propriei sale opere. A numit-o „Parfumeria” și a scris despre ea în Vedere din Parfumerie și Amintirea ca un parfum. Casa are o organizare în jurul unei curți interioare, iar o parte importantă a tâmplăriei originale s-a păstrat. Silvia Kerim și regizorul Mircea Veroiu au restaurat și locuit aici împreună timp de aproximativ zece ani. În casa de pe Parfumului 19 s-au întâlnit, printre alții, Nichita Stănescu, Iurie Darie, Ștefan Iordache, Horea Popescu și Ion Cojar.  

Casa are și astăzi o funcțiune culturală. Din 2017 este legată de Asociația Hearth, care organizează aici spectacole, întâlniri, expoziții, ateliere și proiecte culturale. În 2026, casa găzduiește inclusiv cea de-a VI-a ediție a Festivalului Scrisorilor. Astfel, imobilul nu a fost păstrat doar ca obiect arhitectural, ci continuă să fie folosit ca spațiu cultural.

Parfumului 20 și Ilarie Voronca

La nr. 20 se află casa în care a locuit poetul Ilarie Voronca, una dintre personalitățile importante ale avangardei românești. Imobilul este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea „Casa în care a locuit Ilarie Voronca”, cod B-II-m-B-19339.  

Casa a intrat și în memoria orală a cartierului sub numele de „Casa cu Stafii”. Silvia Kerim a relatat povestea în Vedere din Parfumerie: localnicii vorbeau despre apariția poetului în podul casei, printre hârtii. Este o legendă, nu un fapt istoric. Voronca nu a murit în această casă, ci la Paris, în 1946. Povestea rămâne însă relevantă ca exemplu al felului în care memoria unui personaj literar s-a suprapus peste memoria unei clădiri.  

Parfumului și avangarda

Legătura străzii cu avangarda este mai importantă decât simpla prezență a lui Ilarie Voronca. În casa medicului Eugen Spirt, de pe strada Parfumului, se întâlneau în perioada interbelică artiști și scriitori precum Stephan Roll, Victor Brauner, M.H. Maxy, Sașa Pană, Ilarie Voronca și Geo Bogza.

Aici se citeau poeme, se desenau portrete și se discutau direcțiile avangardei europene. În acest mediu au fost asociate și revistele 75 H.P., iar ulterior unu, două dintre publicațiile importante ale avangardei românești. Prin urmare, Parfumului trebuie inclusă și în geografia culturală a Bucureștiului interbelic. Nu este doar o stradă cu arhitectură veche, ci și un loc asociat unor rețele literare și artistice importante.

Jean Krakauer

La nr. 8 apare un alt personaj legat direct de istoria arhitecturii. Jean Krakauer s-a născut la București în 1910 și a locuit pe strada Parfumului nr. 8. Arhiva de Arhitectură îi consemnează explicit domiciliul. A absolvit Academia de Arhitectură din București în 1934 și și-a deschis ulterior biroul profesional în Aleea Spătarului nr. 7. Krakauer a lucrat ca arhitect în România înainte de plecarea sa din țară.

Casele de pe Parfumului

Fondul construit al străzii nu poate fi redus la stilul neoromânesc.

Documentația de patrimoniu indică o combinație de locuințe izolate, cuplate și înșiruite, iar Lista Monumentelor Istorice include clădiri construite în perioade diferite.  

În teren pot fi observate:

• case urbane de secol XIX;
• locuințe de tip negustoresc;
• arhitectură eclectică;
• construcții neoromânești;
• case-vagon și locuințe dezvoltate pe parcele înguste;
• construcții interbelice;
• intervenții și extinderi ulterioare.

Această diversitate este una dintre caracteristicile importante ale zonei protejate Labirint, al cărei grad de protecție este maxim. Reglementările urmăresc păstrarea tramei stradale, a fondului construit, a alternanței dintre construit și liber și a caracterului urbanistic existent.  

Parfumului 37-39

Spre capătul străzii, situația patrimoniului este mai problematică.

Casa de la nr. 37 este monument istoric, cod B-II-m-B-19344.  

Imobilul de la nr. 39 este documentat în lista PMB a clădirilor expertizate ca fiind construit în 1910, cu regim subsol + parter.  

Ambele adrese au intrat în ultimii ani în procedurile Sectorului 3 privind clădirile și terenurile neîngrijite. Pentru 2026, Consiliul Local a aprobat o majorare cu 400% a impozitului pentru terenurile de la nr. 37 și 37–39, în cadrul măsurilor aplicate imobilelor neîngrijite.  

Este un exemplu concret al situației în care patrimoniul construit poate supraviețui fizic, dar poate fi afectat de lipsa întreținerii și de degradare.

Parfumului și demolările anilor 1980

Strada trebuie privită și în raport cu ceea ce nu mai există.

Demolările și sistematizarea din anii 1980 au afectat puternic zona Labirint–Căuzași și cartierul evreiesc din jur. O parte importantă a țesutului construit a dispărut, iar străzi și parcele au fost eliminate sau transformate. Faptul că Parfumului s-a păstrat în mare parte explică și importanța sa actuală în cadrul Zonei protejate Labirint. Aceasta include străzi precum Romulus, Anton Pann, Matei Basarab, Vasile Lucaciu, Remus, Fetițelor, Prof. Ionescu-Gion și Logofătul Udriște. Împreună, ele formează unul dintre fragmentele în care se mai poate observa structura rezidențială tradițională a acestei părți din București.