La colțul străzilor Zefirului și Traian, acest imobil neoromânesc funcționează ca o mică lecție urbană. Într-o zonă marcată de neglijență și demolări repetate, casa aduce o gură de aer proaspăt și arată cât de mult poate schimba o stradă o clădire îngrijită. Nu e …
Un tur vizual al casei căpitanului Dimitrie Pandele, situată pe Strada Plantelor nr. 4. Un fragment de istorie bucureșteană restaurată, surprins în liniște, prin detalii arhitecturale și atmosferă.
Pe Strada Traian 40, un mic imobil neoclasic, tip vagon, a dispărut în tăcere. Era o casă discretă, cochetă, care completa perfect ansamblul acestei porțiuni de stradă: alături de imobilul Art Deco de vizavi, crea un dialog arhitectural aparte. Era un amestec de eleganță, proporții …
Strada Luceafărului 11 păstrează amintirea unei clădiri care nu mai există, un frumos imobil neoromânesc, acum înlocuit de un bloc anonim. Într-o zonă deja marcată de cicatricile demolărilor anilor ’80 din Uranus, pierderea acestei case este o nouă rană în memoria arhitecturală a Bucureștiului. Fereastra …
Strada Octavian are felul ei tăcut de a te opri din mers. Nu e spectaculoasă, dar tocmai discreția îi scoate la iveală farmecul. Casele par desprinse dintr-un București care încă mai visa la Paris: frontoane simple, ferestre înalte și câteva detalii Beaux-Arts răspândite ici-colo.
La capătul străzii, se află și o lucrare a arhitectului Nicolae Iogu, un arhitect mai puțin cunoscut.
În timp ce fotografiam, o doamnă în vârstă mi-a povestit despre un doctor care a locuit aici și despre copacii ce ar fi fost plantați cu ocazia vizitei unui prieten francez; sunt doar frânturi de memorie, dar contribuie la poezia locului. Cert e că strada asta rămâne un colț omogen, calm și plin de personalitate în mijlocul Bucureștiului.
Pe strada Vlad Județul 51 se ridică un imobil Art-Deco semnat de Victor Asquini, autor al celebrului ghid „Indicator Tehnic în Construcții”. Cu linii aerodinamice și forme elegante, clădirea e un exemplu de modernitate interbelică, în care funcționalitatea întâlnește frumusețea. Un colț de București care …
Uneori, în București, magia se ascunde acolo unde te aștepți mai puțin. Pe strada Elena Teodorini, în spatele blocurilor se ascunde o surpriză arhitecturală: o casă care pare mai degrabă un mic castel urban, putând fi denumit foarte ușor „Castelul din Vitan”. Cu silueta sa …
Pe strada Episcopul Radu 29, se află o casă care atrage privirea printr-un detaliu cu totul neobișnuit: un cavaler din fier, de 3,5 metri, veghează acoperișul. Este Casa Alexandru Dimitriu, cunoscută și ca „Casa cu armură”, un exemplu rafinat de arhitectură neoromânească din anii ’30, dar și o declarație de orgoliu profesional. Proprietarul, meșterul tinichigiu Alexandru Dimitriu, a lăsat aici nu doar o locuință, ci un manifest pentru breasla sa. Un simbol al forței, al migalei și al artei ascunse în metal.
Casa, ridicată în stil neoromânesc în jurul anului 1932-1933, este o creaţie a unui tinichigiu-ornamentalist cu spirit artistic pe nume Alexandru Dimitriu, născut la Iași în 1871, format în meserie și inspirat de marele atelier al Europei de vest înainte de Primul Război Mondial.
Elementul care te oprește din pas este cavalerul: o statuie din fier de 3,5 metri, în armură, ciocan în mână, ce veghează de pe acoperiş un legământ nevăzut între meşteşugarii fierului și patrimoniul orașului.
Proprietarul casei nu doar a creat ornamentaţii metalice care împodobesc clădiri-emblemă (Ateneul Român, Palatul Patriarhiei, Gara de Nord, Palatul Culturii din Iași), ci şi-a sculptat casa ca pe un semn distinctiv al breslei de fier, un manifest al celei mai vizibile pasiuni: respectul pentru detaliu, pentru metal, pentru forme ce rezistă timpului.
Dar casa nu stă numai sub lumina amintirilor: este monument istoric, de ani buni în paragină. Ferestrele sunt adesea închise, dar poveștile încă răsar din frânturi.
La intersecția străzilor Popa Nan și Matei Basarab, la numărul 119, se află o clădire interesantă, dar cu o istorie aparte: Casa I. Tabacu, ridicată în 1935. Construcția este opera arhitectului italian Victor Asquini, un nume care merită mai multă vizibilitate în peisajul arhitecturii bucureștene. …
