Casa Siminei Mezincescu (General Henri Mathias Berthelot 73) – un sanctuar al biofiliei urbane

Bucureștiul ascunde străzi unde istoria nu se citește din manuale, ci se respiră direct prin porii zidurilor vechi. Pe strada General Henri Mathias Berthelot, la numărul 73, o poartă din fier forjat și o fațadă de o eleganță pariziană discretă ascund una dintre cele mai tulburătoare povești de supraviețuire și renaștere din Capitală.  

Această casă a aparținut Siminei Mezincescu, o femeie a cărei viață pare desprinsă dintr-un roman de epocă. Campioană interbelică de raliuri, ea a fost arestată în 1959 în lotul Noica-Pillat, îndurând torturi inimaginabile în anchetele Securității, fără a-și pierde vreodată demnitatea. După ani grei de temniță la Jilava și Miercurea Ciuc, s-a întors acasă atât de marcată de suferință încât propria fiică nu a recunoscut-o. În anul 1980, Simina Mezincescu a cumpărat acest imobil, care zece ani mai târziu, în decembrie 1990, avea să devină prima reședință neoficială din țară a Regelui Mihai I și a Familiei Regale la întoarcerea din exil. Aici s-a organizat protocolul regal și s-au pus bazele recuperării memoriei istorice a Coroanei, Simina Mezincescu servind ca Șefă a Protocolului Regal timp de peste două decenii.  

După decesul său în 2022, casa a rămas rece și cufundată în tăcere. Însă, într-un mod aproape predestinat, în octombrie 2025, o tânără antreprenoare din Republica Moldova, Anastasia Haraz, licențiată în litere, a descoperit acest spațiu și a simțit că locuința o aștepta. Prin brandul „Floral Soul”, Anastasia nu a șters urmele trecutului, ci a ales să vindece rănile casei prin intermediul naturii.  

Astăzi, peste 1000 de plante decorative populează fostele saloane regale, transformând un spațiu al traumei istorice într-un plămân verde și un sanctuar al biofiliei urbane. Fiecare colț spune o poveste: cada veche din fontă din baia cu plăci ceramice verzi este acum o jardinieră luxuriantă plină de ferigi, biroul vechi de lemn este flancat de cactuși mari, iar pe treptele scării din lemn urcă ghivece pline de viață. Este o demonstrație vie a modului în care designul biofilic poate proteja și revitaliza patrimoniul construit, oferind bucureștenilor nu doar un magazin de plante, ci un spațiu de vindecare, unde trecutul regal și viitorul ecologic se întâlnesc în mod firesc.