Str. Chiparosului 37. Se mai poate salva spiritul unei case pe colț?
Pe o stradă înghițită de sistematizarea anilor ’80, aceasta este una dintre casele care adaugă puțin farmec dincolo de cortina de blocuri. Este, în esență, o casă simplă, dar extrem de cochetă, care demonstrează că eleganța nu necesită opulență. Când treci prin astfel de zone istorice ale Bucureștiului, nu admiri doar ziduri, ci un echilibru fin între volumetrie, textură și scara umană a cartierului. Casa de pe strada Chiparosului 37 a fost întotdeauna unul dintre acele repere care dădeau personalitate străzii. Poziționată pe colț, arhitectul a gândit volumul cu o finețe care astăzi devine tot mai rară.


Pentru a înțelege exact ce anume riscă să fie alterat, l-am rugat pe Dragoș Dogaru să ne explice valoarea acestui imobil: “Imobil modernist art deco matur de colț, desfășurat pe două etaje, dintre care al doilea mansardă, cu puține elemente de decorație, abordând un limbaj streamline moderne. Volumetria fațadei cu casa scării accentuată cu un profil proeminent și o fereastră înaltă cu contur decorativ, bovindoul de la etajul 1 integrat și racordat volumului de colț, accentele orizontale ale ferestrelor și jocul golurilor ferestrelor fațadei împreună cu textura tencuielii sunt detaliile care pot fi remarcate în limbajul arhitectural folosit.”


Din păcate, panoul de șantier de la poartă anunță o “reorganizare” care, de cele mai multe ori, înseamnă ștergerea acestei memorii. Reabilitarea fațadelor, termoizolarea cu vată bazaltică și modificarea mansardei riscă să transforme acest “streamline moderne” într-o “salată” arhitecturală care nu mai respectă caracterul original al zonei.


Este frustrant să asistăm la această uniformizare. Nu este vorba doar de nostalgie, ci de pierderea unor elemente identitare: texturile originale, tâmplăria, ferestrele cu cremoane sau glasvandurile interioare, toate sunt detalii care nu pot fi “recreate” prin procese industriale. Când schimbăm volumetria și “cosmetizăm” excesiv, nu doar că ignorăm istoria, dar distrugem ritmul vizual pe care un arhitect vizionar l-a trasat cu decenii în urmă. Bucureștiul are nevoie de intervenții care să protejeze patrimoniul, nu de proiecte care să-l “modernizeze” până la anonimat.

