Pe Strada Traian 40, un mic imobil neoclasic, tip vagon, a dispărut în tăcere. Era o casă discretă, cochetă, care completa perfect ansamblul acestei porțiuni de stradă: alături de imobilul Art Deco de vizavi, crea un dialog arhitectural aparte. Era un amestec de eleganță, proporții …
Pe strada Vlad Județul 51 se ridică un imobil Art-Deco semnat de Victor Asquini, autor al celebrului ghid „Indicator Tehnic în Construcții”. Cu linii aerodinamice și forme elegante, clădirea e un exemplu de modernitate interbelică, în care funcționalitatea întâlnește frumusețea. Un colț de București care …
La intersecția străzilor Popa Nan și Matei Basarab, la numărul 119, se află o clădire interesantă, dar cu o istorie aparte: Casa I. Tabacu, ridicată în 1935. Construcția este opera arhitectului italian Victor Asquini, un nume care merită mai multă vizibilitate în peisajul arhitecturii bucureștene.
Casa I. Tabacu (Str. Popa Nan 119) – perspectivă semiprofil la intersecția cu Matei Basarab
Asquini și-a format studiile în Germania, la Politehnica din Hildburghausen (1913), și ulterior a absolvit și Școala de Arhitectură din București. A luptat în Primul Război Mondial ca ofițer al armatei române, iar după război a lucrat alături de tatăl său în cadrul firmei „S. Asquini și Fiu”, implicându-se nu doar în design, ci și în alegerea materialelor de construcție. Mai târziu, în perioada comunistă, a fost angajat la Ministerul Construcțiilor și la Institutul pentru Construcții (IPC). A murit în 1969, lăsând în urmă câteva clădiri elegante, deși puțin cunoscute publicului larg.
Casa I. Tabacu (Str. Popa Nan 119) – perspectivă frontală
Casa Tabacu este considerată lucrarea sa de referință. La momentul construcției era singură pe strada Ghenadie Petrescu (actuala Popa Nan), într-o zonă încă aerisită și liniștită. Stilul ei se distinge prin proporții bine echilibrate și detalii geometrice, inclusiv motivele radiale care se regăsesc și pe extinderea ulterioară a clădirii. Unele surse sugerează chiar că acea extensie ar fi fost desenată tot de Asquini, având în vedere continuitatea estetică.
Blocul te invită să privești în sus. Geometria este spectaculoasăDetalii ușă intrare și fereastră casa scăriiDetalii balcon
Arhitectul descria cu pasiune, în revista „Arhitectura”, soluțiile tehnice folosite aici: de la tipurile de cărămidă și tencuială, la tehnici de izolare fonică și finisaje inovatoare pentru epocă. Tocmai această grijă pentru detalii și calitate face ca intervențiile din prezent (balcoane închise, ferestre improvizate) să pară astăzi agresiuni asupra unei clădiri care altădată respira armonie.
Plăcuță stradală alături de inscripția cu numele arhitectului
Astăzi, Casa Tabacu rămâne un reper pentru iubitorii de patrimoniu bucureștean, o amintire a perioadei interbelice și a profesionalismului arhitecților care vedeau construcția nu doar ca pe un exercițiu estetic, ci și ca pe o știință exactă.
Construit în perioada interbelică, acest imobil păstrează semnele elegante ale stilului Art Deco, vizibile în catargul decorativ, hublourile de la ultimul nivel și proporțiile rafinate ale fațadei. Deși arhitectul nu se cunosc, clădirea se încadrează perfect în atmosfera fostului cartier evreiesc, unde intersecția de străzi …
La intersecția dintre istorie și arhitectură, pe strada Mămulari nr. 19, se află un bloc Art Deco emblematic, martor al unei perioade tulburi din istoria României. La limita demolărilor pentru construcția noului Centru Civic, în acest imobil a locuit Corneliu Coposu, între 1975 și 1995. …
Ascuns la nr. 137 pe Calea Griviței, fostul Cinema Dacia-Marconi este o relicvă fascinantă a Bucureștiului interbelic și o mărturie a apetitului cultural al unei epoci efervescente.
Cinema Marconi așa cum arată astăzi. Se pare că nu pentru mult timp, întrucât urmează a fi reabilitat.
Autorizat în 1926 de arhitectul Constantin Cananău și inaugurat în 1930, clădirea impresionează printr-un stil Art Decosobru, cu linii verticale, volumetrie compactă și detalii geometrice discrete. Inițial purta numele Marconi, iar în anii ’30 devenise deja un spațiu emblematic pentru proiecțiile cinematografice din capitală.
După naționalizarea din 1948, a fost rebotezat în Cinema Alexandr Popov, iar din 24 septembrie 1963, a preluat numele Cinema Dacia, în ton cu discursul național-comunist al vremii. A continuat să funcționeze până în ultimele decenii ale secolului XX, când a fost închis și abandonat, intrând într-o stare avansată de degradare.
Basoreliefurile, astăzi puternic degradate, surprind scene mitologice și biblice, așa cum se întâlnesc și pe alte clădiri bucureștene din epocă. Cea mai cunoscută și intrată deja în folclorul urban este inspirată din Apocalipsa, cap. 6: “Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce călărea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea după el…”
Unul din basoreliefurile de pe fațadă
Recent, în mod surprinzător și binevenit, s-a anunțat restaurarea și reintegrarea cinematografului în circuitul cultural al orașului. Este o veste extraordinară. Salvarea acestui tip de patrimoniu înseamnă recuperarea unei părți importante din identitatea vizuală și emoțională a orașului. Un pas înapoi în timp, pentru a face un pas înainte în cultura urbană.
Ne aflăm pe strada Mocăncuței, care este o fâșie urbană ciuntită de valurile sistematizărilor agresive din anii ’70-’80, când trama stradală originală (mai densă, mai coerentă), a fost reconfigurată brutal pentru a face loc noilor ansambluri de locuințe colective. Multe dintre casele modeste, dar pline …
La intersecția străzilor C. A. Rosetti și Vasile Conta, se află blocul Maria Vântu, construit în anul 1935 după planurile arhitectului Marcel Maller. Imobilul este un exemplu expresiv al stilului Art Deco, cu accente moderniste, detalii geometrice elegante și un volum curbat care urmărește colțul …
În ordine avem următoarele uși: 1. Str. C. A. Rosetti; 2. Str. Dianei; 3. Piața Rosetti; 4. Str. Alexandru Philippide; 5. Intrarea Armașului; 6. Intrarea Sfatului; 7. Str. Alexandru Xenopol; 8. Str. Vasile Conta; 9. Str. Eremia Grigorescu
Situat în Cotroceni, pe Strada Costache Negri 10Bis, acest imobil interbelic reflectă eleganța stilului Art Deco din Bucureștiul anilor ’30, fiind un exemplu reprezentativ al tranziției dintre estetica decorativă a începutului de secol XX și funcționalismul modernist. Fațada sa, marcată de linii geometrice clare și …